Lucrarile de plantare se executa in timpul repausului vegetativ al plantelor, astfel:

- La speciile foioase care isi pierd frunzele in toamna, plantarea se face intre 15 noiembrie – 15 martie.

- La speciile foioase cu frunze persistente, plantarea se face intre 15 octombrie – 15 aprilie.

- La conifere, plantarea se face la sfarsitul lunii septembrie – inceputul lunii octombrie sau in martie – aprilie.

Exista si cazuri particulare de plantare:

La mesteacan, plantarea se face la inceputul cresterilor vegetative.

La materialul saditor produs in ghivece (containere), plantarea se poate face si in timpul perioadei de vegetatie, cu respectarea unor masuri specifice de asigurare a prinderii.

Ne propunem in articolul de fata sa prezentam lucrarile care se fac la plantarea materialului saditor produs in ghivece (containere).

Pregatirea materialului saditor pentru plantare

La procurarea materialului saditor se va tine seama de cerintele fiecarei specii in ceea ce priveste lumina, umiditatea, structura terenului, dar si modul de dezvoltare si ritmul de crestere.

O conditie a reusitei prinderii plantelor o reprezinta pastrarea integrala a pamantului pe radacini, de la scoaterea din container pana la plantare.

Se planteaza obligatoriu cu balot de pamant:

- Speciile foioase cu frunze persistente;

- Speciile foioase cu frunze semipersistente (Lonicera pileate, Cotoneaster horizontalis);

- Speciile sensibile la prindere (magnolia, fagul purpuriu, mesteacanul);

- Speciile foioase de talie mare;

- Toate speciile de conifere.

La plantarea speciilor cu balot este absolut necesara scoaterea ambalajului daca acesta impiedica dezvoltarea radacinilor sau daca nu este dintr-un material biodegradabil. Indepartarea ambalajului se face cu grija, fara a se afecta integritatea balotului de pamant.

Tehnologia de plantare consta in:

- Saparea gropilor pentru plantare: gropile trebuie sa aiba dimensiunile, in adancime si in diametru, cu 15-20 cm mai mari decat dimensiunile balotului.

- Introducerea pamantului in groapa si tasarea usoara pentru realizarea adancimii de plantare, luand in calcul si tasarea naturala ulterioara plantarii; astfel nivelul superior al balotului trebuie pozitionat cu 3-5 cm deasupra solului.

- Asezarea si calarea balotului, astfel incat planta sa fie perfect verticala.

- Introducerea pamantului intre peretii gropii si balot si tasarea in mai multe reprize pentru o cat mai buna aderenta.

- Ancorarea dupa plantare este obligatorie pentru pomii mari; in cazul plantelor de inaltime mai mica se face tutorarea.

- Udarea este obligatorie si se face zilnic, astfel incat apa sa ajunga si in interiorul balotului; in perioadele calde se poate uda dimineata si seara. Pe terenurile cu permeabilitate redusa, udarile se fac la 2-3 zile.

Plantarea speciilor pentru garduri vii

Plantarea se face pe unul sau doua randuri, respectandu-se adancimea de plantare si distantele intre plante pe rand si intre randuri in raport cu tipul de gard viu si cu marimea plantelor.

In cazul solurilor grele si cu tendinta de compactare, se recomanda ca pe fundul gropii de plantare sa se aseze un strat de drenaj (din pietris si nisip) pentru a permite scurgerea apei de la nivelul radacinilor. Pamantul scos din groapa de plantare se poate inlocui cu un substrat de calitate, corespunzator cerintelor speciei plantate (acid sau neutru).

La plantare se pot administra ingrasaminte cu aplicare la sol, granulate, incorporate in sol la o adancime de 8-10 cm, sau lichide aplicate cu apa de udare.

Speciile cu frunze persistente (conifere), dupa plantare, pot fi pulverizate zilnic cu apa, in orele racoroase, mai ales la inceputul perioadei de vegetatie.

Afanarea solului in jurul trunchiului, mai ales la arborii de talie mare, este importanta si evita pierderile de apa, dar si formarea crustei si cresterea buruienilor.

In primul an dupa plantare, in perioada de iarna, anumite specii termofile se protejeaza impotriva inghetului astfel:

- Se musuroiesc cu pamant (trandafirii tufa, liliacul de vara);

- Se apleaca, se fixeaza si se acopera cu pamant (trandafirii cu trunchi flexibil)

- Se leaga si se invelesc cu diferite materiale de protectie (folie de polietilena, prelate, rogojini).

Ingrijirile aplicate plantelor in primii ani dupa plantare permit o buna acomodare in noile conditii, reluarea cresterii radacinilor pentru o buna dezvoltare a partii aeriene. In cazul exemplarelor mari (arbori), prinderea este considerata definitiva abia dupa 2-3 ani, cand plantele incep sa vegeteze normal.

Taierile arborilor si arbustilor dupa plantare

Taierile de formare si dirijare a coroanelor speciilor foioase se fac incepand cu anul al treilea de la plantare si nu se vor face taieri foarte drastice.

La speciile rasinoase, la care se urmareste formarea geometrica regulata, taierile se vor face numai pe lemn tanar, de 1 an (tuia, tisa).

Arbustii care infloresc pe cresterile noi la sfarsitul primaverii si vara, se taie primavara devreme (Buddleia, Hibiscus, Potentilla, Lonicera); cei care infloresc primavara devreme pe lastarii formati in anul precedent, se taie imediat dupa inflorire (Forsythia, Chaenomeles, Ribes, Syringa).

Arbustii cu frunze persistente necesita mai putine taieri, doar usoare scurtari sau ciupiri, pentru indesire si echilibrarea formei.

Fertilizarea arborilor si arbustilor ornamentali este obligatorie, mai ales incepand cu anul al doilea dupa plantare.

Arborii si arbustii floriferi si decorative prin fructe au nevoie de aprovizionare cu fosfor si potasiu in etapa premergatoare infloririi si fructificarii si cu azot in faza de crestere intensa a lastarilor.

Speciile care sunt decorative prin frunze sau sunt suspuse tunderilor frecvente necesita o aprovizionare mai mare cu azot in prima jumatate a perioadei de vegetatie, iar in faza de coacere a lemnului au nevoie de fosfor si potasiu.

Consultant FarmBee,

Inginer Agronom Anca Ponici, Specialist Protectia Plantelor