Meiul pare a fi una dintre cele mai vechi culturi ale omenirii, primele vestigii arheologice in acest sens datand cu peste sapte milenii in urma. Civilizatii antice din China, India, Europa si unele zone ale Africii cultivau meiul pentru proprietatile sale benefice. Ulterior, meiul a fost folosit ca furaj pentru animale in diverse parti ale continentului european, fiind „redescoperit” in ultimii ani ca element esential pentru nutritia umana.

Un adevarat superaliment, aceasta planta din familia Gramineae se regaseste in bucataria traditionala a multor tari, incluzand aici India, China, Coreea, Rusia, Turcia sau Etiopia. Recomandat de nutritionisti ca sursa esentiala de proteine, fibre, vitamine si minerale, meiul a captat atentia agricultorilor din ce in ce mai mult. Unul dintre avantajele majore de care se bucura cultivatorii de mei este acela ca planta este destul de nepretentioasa, usor de intretinut, si cu o valoare destul de mare pe piata datorita valorii sale nutritive ridicate. 

Beneficiile culturii de mei

Din punct de vedere agricol, meiul necesita o cantitate mica de samanta la hectar (specialistii considerand ca 20-25 de kg de samanta sunt suficiente pentru un hectar de cultura). In plus, datorita faptului ca nu are nevoie de irigatii extinse, meiul este o cultura preferata in zonele de campie, mai secetoase, desi poate fi cultivat cu succes si in zonele de deal.

Dincolo de faptul ca meiul reprezinta o cultura rapida si facila, cu valoare mare, acesta are nenumarate beneficii pentru sanatate, motiv pentru care a inceput sa fie din ce in ce mai prezent in nutritie, sub forma de crupe. Nutritionistii il recomanda deoarece acesta:

• Contine complexul de vitamine B;
• Contine vitamina C;
• Este bogat in fier, potasiu, magneziu, si fosfor;
• Poate fi consumat de pacientii cu intoleranta la gluten sau cei cu colon iritabil;
• Este recomandat in planurile nutritionale de scadere a colesterolului sau in tratamentele artritei, anemiei, problemelor gastro-intestinale, problemelor cardiace. 

Folosit ca furaj verde si fan pentru animale sau boabe pentru pasari, meiul s-a dovedit a avea o mare valoare nutritionala, fiind bogat in resurse proteice, grasimi si celuloza.

Infiintarea culturii de mei

Toti cei care vor sa cultive mei trebuie sa stie ca au de ales intre mai multe soiuri, cele mai bine reprezentate pe teritoriul tarii noastre fiind Marte, Matador, Minerva, Mirel, Margarit, Marius sau Raduga. Caracteristica principala a acestei plante o reprezinta tulpina inalta, ajungand si pana la 90 de centimetri, frunzele lineare, late, asezate alternativ, inflorescenta sub forma de panicul lung si rasfirat, precum si radacinile fasciculate care nu pot patrunde adanc in interiorul solului. 

Perioada de vegetatie fiind de 60-70 de zile, cultura de mei poate fi urmata de diverse alte culturi. Cea mai comuna forma de cultivare a meiului este in cultura succesiva sau dubla, cele mai folosite culturi premergatoare fiind leguminoasele, orzul, graul de toamna, cartofii timpurii sau secara pentru furaj. 

Datorita caracteristicilor sale, meiul are nevoie de cateva conditii de cultivare, dar care nu vor pune insa nici o problema.

Solul

Meiul se dezvolta cel mai bine in soluri bogate in humus, calde, cu pH neutru sau alcalin.

Pregatirea solului

Pentru mei, se poate pregati un pat germinativ ca pentru cultivarea porumbului. Nu se recomanda aratul, ci folosirea grapelor cu disc sau a motosapelor si uneltelor care ajuta cel mai bine in eliminarea buruienilor, in functie de tipul de teren cultivat. Pentru cele mai bune rezultate, se recomanda ca solul sa fie fertilizat cu azot inainte de insamantare.

Semintele si semanatul

Cea mai buna samanta pentru o cultura de mei de succes este cea mare, sanatoasa, tratata impotriva taciunelui.

Temperatura solului (de minim 10 grade) este un element crucial in succesul culturii. Se recomanda ca semanatul sa inceapa imediat dupa pregatirea patului germinativ.

Pentru zonele de campie se recomanda ca data maxima a semanarii sa fie 15 iulie, iar pentru zonele deluroase, 10 iulie.

Specialistii recomanda sa se pastreze 12 cm intre randuri, in agregat cu tavalug usor pentru a se grabi rasarirea. Semintele se pun in sol la o adancime de 2-2.5 cm. 

Ingrijirea culturii de mei

Meiul se poate cultiva in absenta irigatiilor. In zonele in care este necesara folosirea instrumentelor de macro-irigare, primul lucru de avut in vedere este folosirea fertilizatorilor si amendamentelor de sol. Singurul ingrasamant de care meiul are nevoie ca sa se dezvolte optim este azotul.

Pentru culturile neirigate, este nevoie de 50-60 de kilograme de azot/hectar, in timp ce la culturile irigate cantitatea creste la o medie de 60-80 de kilograme la hectar. 

In cazul in care vorbim de culturi succesive, meiul prospera cu ingrasamintele de fosfat si potasiu administrate culturii principale. Daca solul a primit cantitati modeste de fertilizatori in cultura principala, este bine sa se considere interventia cu amendamente, mai ales daca aciditatea solului este mai mica de 5.5. 

In ceea ce priveste buruienile, acestea se combat cu erbicide dedicate buruienilor cu frunza lata. Cea mai buna perioada de utilizare a erbicidelor este atunci cand buruienile sunt in faza de rozeta. 

Recoltarea meiului

Meiul se poate recolta atunci cand boabele din panicul s-au copt integral in proportie de peste 60%. Meiul recoltat in faza lapte-ceara sau chiar si in faze mai timpurii este usor de pastrat in silozuri. Ulterior, acesta poate fi folosit ca nutret pentru animale. 

Cultivat corect, meiul poate deveni o cultura valoroasa, cu multiple beneficii. Tu ai incercat vreodata sa cultivi mei? Este aceasta grana atat de utila precum se spune? Ce alte experiente cu cultivarea meiului ai putea sa ne impartasesti?